- Autoritatea de concurență din Marea Britanie acuză Google de tactici anticoncurențiale pe piața de publicitate
- Progrese semnificative în înțelegerea depresiei
- Salvarea pădurilor presupune mai mult decât a planta copaci
- Sérgio Mendes, legenda braziliană a bossa nova, a murit la vârsta de 83 de ani
- Cel mai rapid supercomputer din lume își depășește limitele
De 22 de ani, bursa „Iolanda Mărculescu”
DE ANCA FLOREA
Pare greu de crezut, dar au trecut deja 22 de ani de când soprana Georgeta Stoleriu (Foto sus), de o viață și reputat profesor la Universitatea Națională de Muzică din București, a decis să acorde, din fondurile sale, o bursă în valoare de 500 de euro unui student de la o altă clasă de canto, pe care l-a remarcat nu doar pentru calitățile vocale, ci și pentru datele personale deosebite. După cum se știe, bursa poartă numele sopranei Iolanda Mărculescu, cea care i-a fost mentor și reper în anii de studiu și apoi întreaga viață. Și astfel, în preajma zilei sale de naștere, a oferit, an de an, asemenea burse unor tineri care, în mare parte, i-au confirmat așteptările, lansându-se în cariere importante, în țară și peste hotare. Iar la demersul său generos s-au alăturat, în timp, câteva dintre fostele sale studente care evoluează, de multă vreme, pe scenele lumii, printre acestea aflându-se, constant, soprana Felicia Filip.
Firesc, deci, ca și în acest ianuar, sala de concerte a UNMB să găzduiască o nouă întâlnire cu Georgeta Stoleriu, prefațată de apariția sopranei Diana Alexe (anul III, clasa Iulia Isaev, foto jos), câștigătoarea de anul trecut a bursei, abordând pentru început lieduri de Rachmaninov și Schubert, remarcându-se glasul său limpede, bine condus, căldura și expresivitatea cu care conferă sens muzicii și textului literar. Ulterior, a revenit pe podium pentru a cânta Valsul Julietei din opera Romeo și Julieta de Gounod, tălmăcit cu eleganță și suplețe, cu aplomb și luminozitate, punându-și în valoare timbrul calitativ, egalitatea de registre și acutul sigur, sensibilitatea și capacitatea de a interpreta, cu reală bucurie a cântului, o întreagă gamă de stări, în partituri foarte diferite ca factură și stil; iar în final, acompaniată cu rigoare și știință de pianista Violetta Ștefănescu, a ales celebra canzonetă Granada de Lara, în care sinceritatea expresiei s-a îmbinat cu farmecul și acea lumină interioară ce îi este specifică. De altfel, Georgeta Stoleriu a recitat o poezie semnată chiar de Diana Alexe, publicul aflând astfel că tânăra este deopotrivă o rafinată și foarte talentată poetă, versurile sale trădând și o profunzime și o maturitate deosebită, reflectată, desigur, și în maniera de a înțelege și de a transmite încărcătura ideatică din lucrările pe care le cântă.
Din dialogul pe care l-am purtat cu Georgeta Stoleriu, cei prezenți au avut prilejul să (re)descopere resorturile ce au determinat-o, anul trecut, să susțină ultimul recital, pe scena Ateneului, gest care atunci i-a luat prin surprindere și i-a bulversat pe spectatori și pe studenții săi, apoi a recunoscut că, dacă în tinerețe ar fi fost constrânsă să aleagă între cariera solistică și pedagogie, ar fi ales, cu siguranță, activitatea la catedră, pentru că lucrul cu tinerii, posibilitatea de a-i modela, de a realiza chiar performanțe cu cei receptivi și capabili să preia așa cum trebuie tot ceea ce îi învață nu numai în ce privește tehnica vocală sau pătrunderea în sensurile partiturilor, ci și aspecte ce țin de comportament, de cultură, de caracter, de tot ce înseamnă relația cu cei din jur și cu viața în general, îi dă satisfacții cu totul speciale în împlinirea unei meniri. A vorbit și despre îndelungata sa experiență alături de colegii din Studioul de muzică veche, cu care, aproape un sfert de veac, a susținut sute de concerte aici și peste hotare, desigur și despre repertoriul vast pe care l-au parcurs, de la renascentiști la contemporani, dragostea pentru muzica baroc rămânând neschimbată cu trecerea anilor. Gânduri și emoții determinate și de prezența pe podium a pianistei Verona Maier (cântând acum la orgă) și a Ancăi Iarosevici la viola da gamba, interpretând minunat două pagini de Caix d'Hervelois și Arioso de Bach, spre încântarea publicului purtat de sonurile „de altădată” pe care, poate, le-au apreciat și studenții, deși, după cum a constatat Georgeta Stoleriu, se simt mult mai atrași de muzica romantică.
Momentul așteptat de fiecare dată – decernarea bursei – a devoalat numele celui ales – baritonul Ioan Brehuiescu (anul III, clasa Horiana Munteanu) -, dar și faptul că, din nou, soprana Felicia Filip a acordat o bursă similară, și de această dată unei mai tinere colege de la clasa profesoarei sale, Georgeta Stoleriu – soprana Daniela Panaite -, din marele „stol Stoleriu” care, de decenii, „zboară” și cucerește melomanii de oriunde. Iar în final, toți cei prezenți i-au cântat protagonistei „Mulți ani trăiască”, urându-i și dorindu-și ca anul viitor să se reîntâlnească în același cadru, pentru o nouă bursă „Iolanda Mărculescu”, prilej cu care îi vom asculta în micro-recital pe câștigătorii de astăzi, din păcate absenți (motivat) din sală, dar care știu că alegerea lor înseamnă dovada încrederii Doamnei în potențialul lor artistic și uman, o motivare cu totul specială pentru un tânăr aflat la început de drum.